Expeditor: Alexandra
Destinatar: Mihai
Strada ta, oriunde ar fi ea..
Dragul meu prieten,
Îmi pare rău că nu ne-am mai auzit de o vreme. Întotdeauna mi-am dorit să trimit scrisori, dar nu prea am avut cui. M-am gândit să-ţi scriu ţie şi oricât de penibil sau mişto ţi s-ar părea, măcar ştiu că o să-mi spui părerea ta sinceră.
Ce să zic, n-am mari noutăţi pentru tine. Am terminat cu licenţa şi m-am apucat să caut ceva de muncă. Cam asta fac şi ceilalţi, iar restul, tot aşa cum îi ştii. Băieţii la fel, unul fuge mai ceva ca-n filme, celălalt încearcă să-şi găsească locul, altul mai pune o muzică din când în când şi mai sunt şi alţii, dar nu prea mai ştiu nimic de ei. Ştiu că fata e la mare şi asta mă bucură. Mă gândesc că e locul perfect pentru ea sau că ea e perfectă pentru locul ăla. Tot aia e. Când o să înceapă să se aşeze toate la locul lor, ea e unul din locurile în care vreau să mă duc. Să stăm vreo două zile numai pe plajă şi să ne amintim de cât râdeam cu tine. De fapt, asta facem de fiecare dată când ne întâlnim. Ne-am văzut de câteva ori cu toţii şi a fost chiar tare. Nu mai e nevoie să-ţi spun că ţi s-a simţit lipsa şi oricât de tare a fost, ar fi fost mult mai tare cu tine. M-am jucat cu căţelul ăla nebun de frumos. E la fel de simpatic şi activ şi bleg. E scump ca aurul, de-aia cred că i-au numit „golden”. Şi cu ai tăi am mai vorbit, nu pot să trec pe acolo fără să-i salut. Mama ta face cea mai bună dulceaţă de ardei iute şi tu nu mi-ai spus niciodată!
Vezi, nimic şi multe, în acelaşi timp. Cam asta se întâmplă pe-aici. Pe 23, ce crezi? Eram la mare, fumam o ţigară şi te căutam în zare… Îmi umplusem capul cu gânduri şi unul din ele m-a dus direct la tine. Era vorba că în afară de aniversarea mea de 20 de ani pe care ai ratat-o cu brio, n-o să mai pierzi niciuna. Îţi dai seama că nu m-am supărat sau ceva, dar sper că-ţi dai seama şi cât de mult aş fi vrut să fii şi tu acolo. Anul asta am făcut un grătar bun şi am băut un pahar şi pentru tine. Apropo de băut, m-am decis să mă las de Cola şi de data asta, vorbesc pe bune. „Apă plata şi atât” – ăsta e noul meu motto. Nu mă crezi, dar stai liniştit c-o să vezi. În schimb, dacă nu trebuia să mă obişnuiesc cu ideea, nu m-aş fi lăsat nici acum de dulciurile alea care erau mereu împrăştiate pe la tine. Pe birou, sub birou, pe scaune, ciocolată şi biscuiţi cu ciocolată peste tot. Multă, multă ciocolată, iar ţie nici măcar nu-ţi plăcea ciocolata.. Nici acum nu cred că-ţi place..
Am vrut să scriu din primele rânduri şi chiar trebuie neapărat să-ţi spun că am fost super fericită în ziua absolvirii. Am terminat facultatea aia unde nici nu credeai c-o să intru. Am câştigat toate pariurile pe care le-am pus de când am terminat liceul şi până acum. Ţi-am zis eu, da’ tu, „nu e, domne, ai fost la mate-info, nu ştii tu de-astea”. Adevărul e că fără provocarea asta a ta, chiar m-aş fi lăsat în anul II. Am fost la un pas s-o fac, dar am stat şi m-am gândit mai bine vreo câteva zile. Când îmi enumeram avantajele, mi-am adus aminte de cum râdeai de mine înainte de admitere.. Mi-am dat seama că asta mi-am dorit să fac şi dacă am ajuns până aici, trebuie să termin ce-am început. Ăsta a fost un „avantaj” mai bun că restul. Îţi datorez nişte mulţumiri pentru încurajările tale.
Gata cu tristeţea mea, mai bine zi-mi, o să-mi scrii? O să-mi răspunzi? Curând? Eu oricum îţi scriu, asta să fie clar! Trebuie să-mi manifestez şi eu dorul cumva, iar celelalte metode prin care am tot încercat, încep uşor-uşor să nu mai funcţioneze. Trebuie să ştiu că eşti bine şi că ai grijă de tine şi că e totul ok şi nu, nu sunt eu prea sensibilă, dar parcă a trecut o eternitate de când nu te-am mai auzit… Ce-i drept, am câteva poze şi mă mai uit din când în când la ele, dar orice aş face, nimic nu se compară cu o după-masă liniştită după o masă copioasă şi o caterina bună cu tine. Nimic, nimic. Ce dor poate să-mi fie de zilele alea.. De tine şi de râsul tău, bă. De faţa aia de om serios care îţi explica tacticos teoriile despre viaţă, dragoste şi moarte.
Am scris ceva… Iar m-am luat cu vorba, nimic nou. O să închei aici, acum. Îţi trimit dragoste, dor, îmbrăţişări, pupici şi toate gândurile mele.
P.S. Sper că poşta nu întârzie la fel de mult acolo unde eşti.
P.S.2 De fapt, n-apuc să trec la alt cuvânt, că tu deja citeşti…
Oracolul din Berceni 