Rar întâlnit, mereu tânjit, mult prea greu de găsit…

     Eram acolo, în lumea mea, un fel de bulă formată din dezordine totală, nuanțe de alb și negru care-au ajuns să fie gri, o continuă alergătură pentru fericire, un leagăn pe care mă chinui să-l împing atât de tare încât să nu se mai oprească prea curând, dar pare că nu reușesc niciodată…

 Umblam singurică pe-acolo, fără busolă, fără punct de oprire, poate chiar un pic dezorientată, când deodată, l-am văzut pe el. Era chiar acolo, concentrat să iasă totul perfect. „Îl știu, l-am mai văzut de multe ori până acum, dar nu îl cunosc deloc”, mi-am zis. Apoi mi-am dat seama că îmi doresc să îl cunosc și că am vrut asta chiar din prima clipă în care l-am văzut.

 Am rămas surprinsă și chiar rușinată de îndrăzneala mea, când am realizat că ochii mei nu se mai săturau să-l privească, mintea mea nu se mai oprea din analizat, iar inima mea deja o luase la fugă.

 Iar el.. Pff.. El nu putea să fie al nimănui, arăta ca și cum nu e niciodată singur și nici n-a fost vreodată. Femeia aia puternică din „spatele bărbatului” era chiar la brațul acestuia. Primea toate laudele celorlalți și toată aprecierea lui.. Era ca o secvență din filmele mele preferate – el, elegant și în același timp, tipul meu de simplu; ea, parcă o parte din inspirația lui de zi cu zi.

 Și atunci, m-am gândit dacă s-o las baltă sau să fac ceva ce n-am mai făcut niciodată. Așa că m-am apropiat ușor de el, i-am zâmbit și.. am plecat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s