Încotro? Spre răsărit, vă rog!

Am vrut să înlocuim haosul cu o bucățică de liniște și așa s-a întâmplat că am fugit spre soare.

Am alergat o noapte întreagă numai ca să-l prindem. Am făcut slalom printre stele și am fugit cu viteza luminii ca să fim acolo înainte ca el să ajungă. Nici nu se punea problema să-l facem să ne aștepte. Am ajuns exact unde ne-a chemat și ne-am tolănit chiar în sufrageria lui. Modest ca întotdeauna, se simte cel mai bine între pereții lui de un albastru superb, din mijlocul cărora nu se putea să lipsească marea oglindă și bineînțeles, covorașul din milioane de scoici. Trăgeam aer în piept cu cea mai mare poftă atunci când l-am zărit oglindindu-se în depărtare. Mi-a fost așa de dor de el… N-a fost niciodată mai frumos, indiferent că el nu crede asta. S-a apropiat câte-un pic, pas cu pas s-a făcut mare din mic. Ne-a îmbrățișat cu valuri de căldură și ne-a șoptit toată liniștea pe care o căutam. I-am mulțumit pentru felul minunat în care ne-a găzduit și nici n-am apucat să pocnim din degete că eram deja înapoi acasă.

Nice 2 sea you

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s