Bă, ursule, bă…

„Mi-aduc și-acum aminte cum ne-am cunoscut
Erai nebunul cu cercei, creastă și păr scurt
Timpul repede a trecut, și eu și tu am crescut
Când aveam griji și supărări, tu erai cel mai bun scut
Acum eu sunt tot aici, cu amintiri și verbe la trecut.
Am scris asta pentru tine, mai mult de-atât nu am putut…
Dar promit c-o să-ți mai scriu, căci n-am nimic de pierdut.”

 Mi-e dor de zâmbetul ăla de șmecher pe care-l afișai în colțul gurii de fiecare dată când terminai de făcut mișto de mine și îmi așteptai reacția întârziată. Mi-e dor de zilele în care n-aveam chef de nimeni și nimic, doar de tine, pentru că tu îmi aduceai cheful înapoi de la oricine mi l-ar fi luat. Mi-e dor de „frate, chiar mă grăbesc”-ul ăla aruncat dinainte să apuc să intru pe ușă și de următoarele 3 ore în care uitam cu totul de timp și spațiu. Mi-e dor să mă întrebi „bă, tu ai mâncat?” și în momentul ăla să-mi simt stomacul cum se golește ușor doar pentru că știam c-ai să comanzi cea mai bună mâncare și n-o să-i pot să rezista tentației oricât de mult aș fi încercat. Așteptam flămânzi și cu ochii pe ceas să ajungă chicken kickersurile și pâinea delicioasă cu usturoi. Mi-e dor să te găsesc cu fața aia de urs plouat și să te iau la întrebările mele de doctor de suflete. Mi-e dor să mă prinzi nervoasă și să mă bagi în ședință, după care să-mi schimbi cu totul atât percepția, cât și dispoziția. Aveai remediul pentru zilele proaste, pentru supărările intense și pentru nopțile târzii în care n-aveam somn. Într-o zi foarte aglomerată, reușeai să fi acolo pentru mine chiar și 5 minute, dacă aveam nevoie. Știai să asculți și să înțelegi omul, știai să-l sfătuiești și să-l ajuți, știai pe ce parte să-l iei ca să scoți ce vrei de la el și te descurcai prea bine să-i citești pe ceilalți chiar de la „Prefață”.

 M-ai învățat cum trebuie să arate și să se poarte un prieten adevărat. Mi-ai arătat căi de mijloc chiar și atunci când vedeam doar de-o parte și de altă. M-ai făcut să înțeleg ce înseamnă un om sincer, serios, vertical și mai presus de toate, un om bun. Prietenia cu tine a fost unul dintre puținele lucruri excepționale care mi s-au întâmplat până acum în viața asta. Momentele de bucurie alături de tine au fost recompensa tuturor clipelor proaste prin care am trecut cu ceilalți.

 Îți mulțumesc pentru putere, ambiție și motivare. Îți mulțumesc pentru grijă, protecție și atenție. Îți mulțumesc pentru îmbrățișări drăgăstoase, gâdilat subit și alte sute de tachinări. Îți rămân veșnic datoare pentru cea mai frumoasă perioadă din tinerețea mea. Îți mulțumesc pentru felul în care gândesc acum și pentru omul pe care-l definesc. Mulțumesc pentru prietenie și pentru prieteni.

 Te rog, mai vino în vizită în vis. Știi că eu te aștept cu drag oricând. Și știi și că fumăm aceleași țigări, deci am eu, nu trebuie să mai cumperi. Am și Cola. Deși încerc să mă las, mai beau câte-un pahar din când în când.
Nu las nici măcar o zi să treacă fără să mă gândesc la tine. Dorul mă apasă-n piept și mă chinuie-n minte. Abia aștept să ne vedem din nou.. Abia aștept să povestim.. Mai avem atâtea să ne spunem..

 Și-n capul meu e ca un slide-show fără poza de sfârșit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s