Nu știu ce se întâmplă și unde mi-a fugit inspirația.. Pe cuvânt că am vrut să scriu. Am venit de afară chitită să mă pun pe scris. Am avut o groază de idei care mi s-au tot învârtit prin cap și fix în momentul în care degetele mele au atins tastatura..
BUUUFF. Shut down direct. Unde naiba e glanda aia pineală atunci când ai nevoie de ea?? Unde??
Și acum ce să fac? Mă apuc să povestesc cum e în vacanță? Cât de bine mă simt că nu știu nici măcar în ce zi suntem? Cât de și mai bine mă simt că nici măcar nu mă interesează?? Sau poate ar trebui să scriu despre cum m-am plictisit să mă scarpin pe după ceafă de vreo 2 ore, poate poate mi-o veni vreo idee. Nu. În seara asta nu. În seara asta o să las playlistul meu preferat să curgă undeva pe fundal, în timp ce eu o să afișez acel zâmbet tâmp, care mai că și uitasem cum se face.
Ca să mă fac înțeleasă, o să încep cu piesa asta și…
Oracolul din Berceni 