Proastă zi, proastă rău.

 Îmi răscolește toate amintirile ziua asta. De fapt, tot ce s-a întâmplat anul ăsta mi-a stricat toată energia pozitivă pe care o emanam în general. Nu știu cum am făcut, dar am dat din șanț în groapă și din groapă direct în abis. M-am împrietenit, sau cel puțin, așa am crezut, cu oameni care merită să fie legați de un bolovan și aruncați în cel mai adânc ocean. Nu numai că am făcut asta, dar nu știu ce vai-îmi-vine-să-vorbesc-urât m-au atras la persoanele astea, de am continuat să le țin în preajma mea perioade destul de mari de timp.. Anul ăsta am dat cel mai mare fail în așa-zisa mea căutare de oameni noi cu idei noi, cu altfel de obiceiuri și cu o altfel de personalitate.

Toate ghinioanele au început la 1 Decembrie anul trecut. Cu siguranță, aia a fost ziua în care karma mea a început să mă urască. Mi-am pus creierul pe offline, să pot să-mi mai aud numai inima. Mare greșeală. Trebuia să mă fi gândit de la început că inima mea singură, obosită și plină de cicatrici n-o să-mi aducă nimic bun. M-am atârnat de orice zâmbet afișat și de toate sclipirile pe care le-am văzut în ochii lui. Mi-am deschis una din cele 4 camere ale inimii pentru el, am făcut curățenie acolo, am șters bine praful și i-am dat voie să mute mobila de colo colo până când am realizat că începe să cadă tencuiala.

 Ăla a fost un alt moment în care am greșit, pentru că mă așteptam ca el să vină repede cu vopseaua. Așteptările astea nu duc la nimic bun… Doar la dezamăgiri crunte. Cu cât mai mare așteptarea, cu atât mai mare distanța dintre tine și podea.

 Culmea, cum să-mi treacă prin capul ăsta gol că o să vină cu vopseaua când chiar el era ăla care-mi scrijelea de zor pereții? Atunci am vrut să-l dau afară. Așa am și făcut. I-am zis că nu ajungem nicăieri în felul ăsta și că vreau să plece de tot, așa cum mi-a tot zis de la început c-o să se întâmple.

Dar nuuuu.. Era prea ușor să se termine așa. Eu vroiam să închid ușa, el trăgea de ea. Orice, numai să nu bag cheia în ea. Orice, numai să rămână întredeschisă. Orice, numai să poată să mai vină în vizită. Vrăjeală… De fapt, a tot venit în vizită. De fiecare dată, mai lua câte ceva cu el. Până când s-a golit toată camera, până când mi-au mai rămas doar 4 colțuri goale, dar pline de mucegai. A luat până și clanța, să fie sigur că n-o să mai deschid camera în viitorul prea apropiat.

 În tot timpul ăsta, ca să nu umblu la camera lui – că na, dacă i-am dat-o lui, e numai a lui – mi-am umplut celelalte 3 camere cu orice am găsit. Am băgat acolo bucurii, emoții, certuri, lacrimi, necazuri, coșmaruri, plăceri, vise, de toate; unele peste altele, la grămadă toate. Așa multă mizerie, că nici o curățenie generală de primăvară nu i-ar putea face față.

Haos, dezastru, altfel n-am cum să-l numesc.

 Nu, nu sufăr după el, nu mai simt NIMIC pentru el. Nu, nu sunt în vreo fază de negare, sau ceva de genul. Iar când zic NIMIC, e cel mai însemnat nimic dintre toate cuvintele. N-ai cum să simți nimic. Trebuie să fie ori puțină simpatie, ori antipatie. Ei bine, undeva pe linia dintre simpatie și antipatie este un punct, punctul zero. Exact acolo am pus un X ca să țin minte bine unde îi e locul. 

 Nu e ură sau ranchiună sau altceva, e doar dezamăgire. Sunt dezamăgită de mine, de oamenii din jurul meu, de tot ce se întâmplă, de tot ce aud de la alții, de tot ce văd la alții, de comportamentul celor pe care îi credeam apropiați mie. Sunt nervoasă că e încă 2012 și abia aștept să se termine. Sunt supărată că dacă am avut încredere în 2-3 persoane, ei bine, acum simt că până și alea mi-au trădat-o. Sunt și mai supărată că, ori o să citiți asta și n-o să vă simțiți, ori o să vă credeți din nou prea importanți ca s-o citiți. Sau poate c-o să citiți și n-o să înțelegeți nimic, iar asta ar fi din nou, dezamăgitor.

” Am ascultat bine și piesa asta. ” Eu știu de ce. Și tu știi de ce. Păcat că e fix invers.

 Și-acum că mi-am vărsat gălețile de „ooooff”uri pe-aici, mă duc la studio să-mi beau cafeaua cu băieții. Trebuie să-mi fac ziua mai bună. Sper ca măcar a voastră să fie altfel.

Anunțuri

Un gând despre „Proastă zi, proastă rău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s