O conversație se face-n minim doi.

Păi, da. Cam așa e. Dacă aș vrea să vorbesc cu mine, m-aș uita în oglindă. Sau la un perete. Am încercat să vorbesc și cu peștișorul meu și n-a mers. Oricum, nu despre asta e vorba.

Ideea e că acele conversații mișto au început să dispară. Ori au dispărut oamenii care le purtau, iar cei din ziua de azi se pare că pur și simplu au uitat cum se face. Nu de alta, dar și eu m-am săturat de „Mhm”, „Mda”, „Nu știu”, „Poate”, „Așa e”, „CHIAR NU ȘTIU CE SĂ ZIC”. Ce naiba?! Nu mai știți să vorbiți? Nu mă refer neapărat la anumite persoane, vorbesc la modul general. În afară de cei câțiva pe care-i cunosc și au probleme de genul, mai sunt mulți alții, poate chiar și tu, dar cu siguranță și printre cei pe care îi cunoști.

Nu ți s-a întâmplat să îți bați gura și după jumătate de oră realizezi că ai făcut-o degeaba? Mie da. Așa că am scris aici.

Anunțuri

Un gând despre „O conversație se face-n minim doi.

  1. Pingback: Un bun început de săptămână | Ana Cernamorit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s