Cum?

E ciudat că avem atâtea lucruri în comun, suntem foarte aproape unul de celălalt și totuși… atât de departe. E și mai ciudat că ne potrivim excepțional de bine și cu toate astea, nu o să reușim să fim niciodată împreună. Nu avem cum, pur și simplu. De ce? Pentru că oamenii care se potrivesc cel mai bine nu pot să fie împreună, dar pot să reușească să se „mulțumească” cu multe alte persoane. De aici ambele, și suferința și experiența. Cum să suferi dacă ți-ai descoperit sufletul pereche, dacă ai găsit tot ceea ce căutai într-o singură persoană pe care acum știi sigur că vrei s-o ai lângă tine pentru totdeauna? Ar fi totul numai miere și lăptic. Ca-n filmele alea la care plângeai când erau pe terminate pentru că te temeai să nu cumva să rămână personajul principal cu cine nu trebuie. Normal că nu se întâmpla asta, indiferent prin câte greutăți treceau acei 2 protagoniști, exact înainte de final, se regăseau. Frumos, nu-i așa? E mai mult decât frumos, de aceea nu prea credem că ni se poate întâmpla și nouă…

De când mă știu am visat la o „dragoste ca-n filme”, fie că aveam ochii închiși, fie că erau larg deschiși, eu tot visam. Și nu la o dragoste ca-n orice filme, ci la una ca-n filmul meu, care e mai complex și mai interesant decât toate comediile romantice pe care le-am văzut până acum.
Se pare că așa cum la angajare ți se cere experiență, cam așa și-n dragoste… Ar trebui să te cheme la un interviu și să te întrebe dinainte câți ani de experiență în domeniu ai, cât din timpul tău ești dispus să dai, câte sentimente ai de gând să investești și mai ales, ce vrei cu adevărat să primești în schimbul celor oferite.
Dacă pici interviul, e posibil să salvezi un suflet. Dacă pici, înseamnă că nu ești destul de pregătit pentru dragoste, că nu-ți dorești îndeajuns de mult să schimbi acel număr „1” cu numărul „2”.
Dar dacă îl iei? Dacă îl treci cu punctaj maxim? Dacă ești pregătit să oferi multă dragoste, să îți lași inima să se umple de bucurie, stomacul de fluturi și mintea de gânduri bune? Mai mult de atât, cunoști pe cineva care se întâmplă să fie chiar pe același film ca tine, cu dorințe asemănătoare, cu principii apropiate de cele ale tale, cu atâta dragoste adunată și gata de oferit toată-toată. Vă potriviți de minune, iubiți și detestați aceleași lucruri, râdeți și vă strâmbați la aceleași glume, iar muzica pe care o ascultați.. DAAAMN! Piesele tale și piesele lui/ei aproape că alcătuiesc același playlist. Faceți toate astea și mai mult de-atât, dar separat. Coincidență!? Oare? Parcă „nimic nu se întâmplă fără un motiv”. Să fie soarta? Destinul? O șansă reală la dragoste? Sau să fie doar o altă etapă, o reincercare de a fi fericit, un nou drum către cunoaștere și deci, noi experiențe?
E normal să lași un om să treacă pur și simplu prin viața ta, fără să aibă vreun fel de impact asupra ta, chiar dacă ai toate dovezile și ți-a confirmat toate convingerile că este unul din sufletele tale pereche? Cum faci să-l oprești un pic din ceea ce i-a captat atenția atât de mult încât nu poate observa ceea ce tu vezi cu ochiul liber? Cum faci să înțeleagă că împreună formați succesul și separat eșecul? Cum? Cum? Cum..?

Anunțuri

Un gând despre „Cum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s